Poate că nisipul din palmele mele
a fost singurătate strigată pe culmisau lacrimă tăcută de piatră
căzută pe un drum fără rost.
Dar nisipul a uitat.
Nu mai știe ce-a fost.
Poate că nisipul din palmele mele
a dormit lângă o poveste de dragoste
sau l-a lovit vântul cu cetina palidă
căzută din stele undeva-n Făgăraș.
Dar nisipul a uitat.
Nu mai știe ce vânt l-a cernut.
Și ce pași…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu